predmét n., pl. urĭ (rus. predmét, obĭect, scop, d. mĭeta, scop, intențiune, d. vsl. mesti metati, a arunca, ca și obĭect, d. lat. objicere, a arunca. V. peremet, podmet, primitesc, omăt). Sec. 19. Obĭect, scop, vedere, privință, afacere. În predmetu unuĭ lucru, relativ la, în privința luĭ, despre: am vorbit în predmetu procesuluĭ.