predicație² sf [At: SCL 1955, 298 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: rs предикация] 1 Enunțare a ceva despre ceva. 2 Enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. 3 Act de raportare la realitate a unor reprezentări din conștiința vorbitorului, realizat cu mijloace lingvistice.