opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

PREDICATOR, -OARE, predicatori, -oare, s. m.[1] 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur.

  1. Lipsește mențiunea s. f. — gall

predicator sm [At: ȘINCAI, HR. II, 309/30 / V: (înv) ~căt~ / A și: (înv) ~cator~ / Pl: ~i / E: lat praedicator, fr prédicateur] 1 Persoană care predică Si: propagator. 2 Conducător al unei comunități religioase baptiste. 3 Persoană care propagă idei, concepții, doctrine etc.

predicător sm vz predicator

PREDICATOR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități religioase creștine. – Din fr. prédicateur.

PREDICATOR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. I-a luat... puterea de predicator. CREANGĂ, A. 137. 2. Conducător al unei comunități baptiste.

PREDICATOR s.m. 1. Cel care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unei comunități baptiste. [Cf. it. predicatore, lat. praedicator].

PREDICATOR s. m. 1. cel care predică (o religie); propovăduitor; propagator. 2. conducător al unei comunități baptiste. (< fr. prédicateur, lat. praedicator)

PREDICATORIU, -IE adj. predicatorial. (< it. predicatorio)

PREDICATOR ~i m. 1) Persoană care predică; propovăduitor. 2) Conducător al unei comunități baptiste. /<fr. prédicateur

predicator m. cel ce predică.

*predicatór, -oáre s. (lat. praedicátor, -óris). Persoană care predică.

Ortografice DOOM

predicator s. m., pl. predicatori

predicator s. m., pl. predicatori

predicator s. m., pl. predicatori

predicatoriu adj. m., f. predicatorie; pl. m. și f. predicatorii

Argou

predicator, predicatori s. m. (intl.) avocat.

Sinonime

PREDICATOR s. v. propovăduitor.

PREDICATOR s. (BIS.) propagator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)

Intrare: predicator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predicator
  • predicatorul
  • predicatoru‑
plural
  • predicatori
  • predicatorii
genitiv-dativ singular
  • predicator
  • predicatorului
plural
  • predicatori
  • predicatorilor
vocativ singular
  • predicatorule
plural
  • predicatorilor
predicător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: predicatoriu
predicatoriu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predicatoriu
  • predicatoriul
  • predicatoriu‑
  • predicatorie
  • predicatoria
plural
  • predicatorii
  • predicatoriii
  • predicatorii
  • predicatoriile
genitiv-dativ singular
  • predicatoriu
  • predicatoriului
  • predicatorii
  • predicatoriei
plural
  • predicatorii
  • predicatoriilor
  • predicatorii
  • predicatoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

predicatoriu, predicatorieadjectiv

etimologie:

predicator, predicatorisubstantiv masculin
predicatoare, predicatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care predică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: propagator propovăduitor
    • format_quote I-a luat... puterea de predicator. CREANGĂ, A. 137. DLRLC
  • 2. Conducător al unor comunități baptiste. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.