predicat sn [At: HELIADE, PARALELISM, II, 71 / Pl: ~e / E: fr prédicat, lat praedicatum, ger Prädikat] 1 (Grm) Parte principală de propoziție care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. 2 (Grm; îs) ~ nominal Predicat (1) exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 3 (Grm; îs) ~ verbal Predicat (1) exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, printr-o locuțiune verbală sau printr-o interjecție. 4 (Log) Termen al unei judecăți, care afirmă sau neagă ceva despre subiectul judecății. 5 (În logica simbolică) Element constitutiv al funcțiilor specifice calculului cu predicate (4), care indică o extensiune. 6 (Înv) Titlu nobiliar. 7 (Înv) Nume de cinste.