7 definiții pentru prebendă
Explicative DEX
PREBENDĂ, prebende, s. f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic1. – Din lat. praebenda.
PREBENDĂ, prebende, s. f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic1. – Din lat. praebenda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prebendă sf [At: DN3 / Pl: ? / E: lat praebenda, fr prébende] Venit afectat unui titlu ecleziastic catolic, mai ales unui canonic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREBENDĂ s.f. Venit afectat unui anumit titlu ecleziastic catolic, mai ales unui canonic. [< lat. praebenda, cf. fr. prébende, it. prebenda].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREBENDĂ s. f. venit fix acordat unui titlu ecleziastic catolic; titlul însuși. (< lat. praebenda, fr. prébende)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prebendă f. venitul unui canonic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prebéndă f., pl. e (mlat. praebenda, lucrurĭ care trebuĭe oferite, d. praebére, a oferi. V. premîndă). Trans. Venitu unuĭ canonic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
prebendă s. f., g.-d. art. prebendei, pl. prebende
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prebendă, prebendesubstantiv feminin
- 1. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Titlul însuși. MDN '00
- diferențiere Venit afectat unui anumit titlu ecleziastic catolic, mai ales unui canonic. DN MDN '00
-
etimologie:
- praebenda DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
- prébende DN MDN '00
- prebenda DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.