preaputernic, ~ă [At: CORESI, EV. 187 / S și: prea puternic / Pl: ~ici, ~ice / E: prea + puternic cdp slv прѣсильнъ] (Înv; în titulatura dată suveranilor, înalților demnitari, divinității) 1 a Care are puteri foarte mari Si: (înv) preaputincios. 2-3 sma, a (Dumnezeu) care are puteri nelimitate Si: atotputernic.