2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

preaface vru [At: GL. OLT. / Pzi: 3 ~ / E: prea + face] (Reg; d. procese de fabricație) A se încheia.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

preafáce, pers. 3 sg. preafáce, vb. III refl. (reg.) a se face complet, până la capăt, a se termina de făcut.

Intrare: preafacere
preafacere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preafacere
  • preafacerea
plural
  • preafaceri
  • preafacerile
genitiv-dativ singular
  • preafaceri
  • preafacerii
plural
  • preafaceri
  • preafacerilor
vocativ singular
plural
Intrare: preaface
verb (V613)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preaface
  • preafacere
  • preafăcut
  • preafăcutu‑
  • preafăcând
  • preafăcându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • preaface
(să)
  • preafa
  • preafăcea
  • preafăcu
  • preafăcuse
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • preafac
(să)
  • preafa
  • preafăceau
  • preafăcu
  • preafăcuseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)