O definiție pentru preafacere
Arhaisme și regionalisme
preaface, pers. 3 sg. preaface, vb. III refl. (reg.) a se face complet, până la capăt, a se termina de făcut.
Intrare: preafacere
preafacere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||