8 definiții pentru preaînțelept preaînțălept


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept.

PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept.

preaînțelept, ~eaptă a [At: PSALT. 233 / S și: prea înțelept / V: (îrg) ~țăl~ / Pl: ~pți, ~e / E: prea + înțelept cdp slv прѣмѫдръ] (Înv) 1 Deosebit de înțelept Si: (îvr) preaînțelepțit (1). 2 (D. cuvinte, acțiuni, manifestări etc.) Care denotă multă înțelepciune Si: (îvr) preaînțelepțit (2).

PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Învechit și arhaizant, adesea substantivat) înțelept, învățat. Deci trebuie să sameni și dumneata ca și alții, așteptînd roada cu răbdare. – Roada va să vie la timpul său, preaînțelepte. SADOVEANU, D. P. 19.

PREAÎNȚELÉPT preaînțeleáp ~tă (~ți, ~te) și substantival înv. Care vădește multă înțelepciune; deosebit de înțelept. /prea + înțelept

preaînțelépt adj. (după vsl. prĭe-mondrŭ. V. preamîndru). L. V. Foarte înțelept.

preaînțălept, ~eaptă a vz preaînțelept


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte

preaînțelépt adj. → înțelept

Intrare: preaînțelept
preaînțelept adjectiv
adjectiv (A34)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preaînțelept
  • preaînțeleptul
  • preaînțeleptu‑
  • preaînțeleaptă
  • preaînțeleapta
plural
  • preaînțelepți
  • preaînțelepții
  • preaînțelepte
  • preaînțeleptele
genitiv-dativ singular
  • preaînțelept
  • preaînțeleptului
  • preaînțelepte
  • preaînțeleptei
plural
  • preaînțelepți
  • preaînțelepților
  • preaînțelepte
  • preaînțeleptelor
vocativ singular
plural
preaînțălept adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preaînțălept
  • preaînțăleptul
  • preaînțăleptu‑
  • preaînțăleaptă
  • preaînțăleapta
plural
  • preaînțălepți
  • preaînțălepții
  • preaînțălepte
  • preaînțăleptele
genitiv-dativ singular
  • preaînțălept
  • preaînțăleptului
  • preaînțălepte
  • preaînțăleptei
plural
  • preaînțălepți
  • preaînțălepților
  • preaînțălepte
  • preaînțăleptelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

preaînțelept preaînțălept

etimologie:

  • Prea + înțelept
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX