prahaiță sf [At: SĂGHINESCU, V. 64 / V: (reg) parh~, pârh~, ~aghiță, ~aviț s, ~aviță, prohabiță, prohaviță, sparh~ / Pl: ~țe / E: bg прахавица] 1 Ciupercă cu carne albă și comestibilă în prima fază de dezvoltare, mai apoi măslinie și brună-roșcată și care, la maturitate, se deschide la vârf lăsând să iasă sporii în formă de praf brun-roșcat ori gălbui închis, praf folosit în medicina populară (Bovista plumbea). 2 (Reg; îe) A nu se alege nici pârhaița (de ceva) A se sfărâma foarte tare. 3 (Reg; îae) A se distruge în întregime. 4 (Reg; îae) A nu se alege nimic din ceva.