pragmatism sn [At: RALEA, S. T. III, 224 / Pl: ~e / E: fr pragmatisme] 1 Curent filozofic idealist-subiectiv care consideră noțiunile, ideile, teoriile etc. exclusiv din punctul de vedere al eficacității lor practice, ca reguli, planuri, instrumente de acțiune, identificând adevărul cu utilul. 2 (Pex) Atitudine, concepție etc. a celui care ia în considerație numai eficacitatea, utilitatea practică.