24 de definiții pentru praftură pleaftură plaftură pleftură pliaftură pliftură praftoră preaftură (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (Pop.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocări. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec.

praftură sf [At: POLIZU / V: plea~, (reg) br~, pla~, plia~, plef~, plif~, ~toră, prea~, vr~ / Pl: ~ri / E: nct] 1 Pămătuf din păr, din câlți, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit ca unealtă a fierarului, pentru a stropi fierul și cărbunii încinși, sau pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine Si: (pop) praftoriță (1). 2 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ sau a-i face (ori a-i da, a-i trage) (cuiva) o ~ A face pe cineva de râs. 3 (Fam; îae) A batjocori pe cineva. 4 (Fam; îae) A certa aspru pe cineva. 5 (Reg) Epitet dat unui om de nimic.

PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec.

PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. Praftoriță. Trînti foile jos, Și ilăul din spinare, Și praftura din mînă. ȘEZ. VIII 110. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a certa (pe cineva), a ocărî; a trage un perdaf. Căuta să afle cine a avut gîndul rău să aducă pe capul mahalalei comisia sanitară, ca să-i facă o praftură. PAS, Z. I 218. – Variantă: pleáftură (SEVASTOS, N. 259) s. f.

PRÁFTURĂ ~i f. Pămătuf (din fire de păr, fâșii de tei, din paie etc.) folosit la stropirea fierului înfierbântat, a cărbunilor încinși sau la scoaterea spuzei din cuptor. /praftură + suf. ~iță

praftură (praftoriță) f. stropitoare de udat fierul ars în foc: cu praftorița udă mai adesea să-l lovești PANN. [Mold. pleaftură: de origină necunoscută].

práftură f., pl. ĭ, și (maĭ des) práftoriță f., pl. e (d. praf, pin aluz. la prafu care ĭese cînd loveștĭ cu ĭa. Cp. și cu bruft). Pomătuf orĭ împletitură de rămurele cu care ferariĭ stropesc focu cînd s’a aprins prea tare (stropitoare). Fig. A trage cuĭva o praftoriță, a-ĭ atrage un frecuș, a-l ocărî. – Mold. pleaftură, pl. plefturĭ. Și pliftură. În Olt. práftoriță înseamnă și „ușă rudimentară de nuĭele împletite” (BSG. 1922, 123).

PLEÁFTURĂ s. f. v. praftură.

PLEÁFTURĂ s. f. v. praftură.

PLEÁFTURĂ s. f. v. praftură.

pliftură sf vz praftură[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz prăftură LauraGellner

praftoră sf vz praftură[1] corectată

  1. În original, tipărit greșit: vz prăftură LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

práftură (pop.) s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi

práftură s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi

arată toate definițiile

Intrare: praftură
praftură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praftură
  • praftura
plural
  • prafturi
  • prafturile
genitiv-dativ singular
  • prafturi
  • prafturii
plural
  • prafturi
  • prafturilor
vocativ singular
plural
pleaftură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleaftură
  • pleaftura
plural
  • pleafturi
  • pleafturile
genitiv-dativ singular
  • pleafturi
  • pleafturii
plural
  • pleafturi
  • pleafturilor
vocativ singular
plural
plaftură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pleftură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pliaftură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pliftură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pliftură
  • pliftura
plural
  • plifturi
  • plifturile
genitiv-dativ singular
  • plifturi
  • plifturii
plural
  • plifturi
  • plifturilor
vocativ singular
plural
praftoră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preaftură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.