praftoriță sf [At: PANN P. V. III, 50/1 / V: prast~, pla~ / Pl: ~țe / E: praftoră + -iță] 1 (Pop) Praftură (1). 2 (Fam; îe) A da cu ~ța (pe la nas) A vorbi mult. 3 (Fam; îae) A supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. 4 (Reg) Foaie de fierărie. 5 (Olt) Ușă rudimentară, la unele bordeie, făcută din nuiele împletite. 6 (Arg) Popă¹ la jocul de cărți.