pradă sf [At: PSALT. 318 / G-D: prăzii / Pl: prăzi, (înv) ~de / E: ml praeda] 1 Prădare (1). 2 (Înv; îlv) A da în (foc și) ~ A prăda (1). 3 (Ccr) Totalitate a bunurilor materiale luate prin jaf de la dușman în timp de război Si: captură. 4 (Pgn) Orice bun material însușit de la cineva cu forța, prin acte de violență Si: (înv) răpiciune¹, răpire, răpitură. 5 (Îlav) ~ (sau ~da, în ~da) cuiva (sau a ceva) Sub dominația, în stăpânirea cuiva. 6 (Fig; îal) Sub dominația unui sentiment, a unei idei etc. 7 (Îal) Dominat, copleșit de cineva sau de ceva. 8 (Îal) La bunul plac al cuiva sau a ceva. 9 (Înv; ccr; csc) Robi de război. 10 (Înv) Stare, condiție de rob de război. 11 Acțiune a animalelor sălbatice carnivore sau a păsărilor răpitoare prin care acestea caută și prind diverse vietăți care le servesc drept hrană. 12 (Ccr) Vietate care servește drept hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare. 13 (Pgn) Ceea ce poate servi drept hrană viețuitoarelor. 14 (Trs) Cheltuială inutilă Si: risipă.