11 definiții pentru practicism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRACTICÍSM s. n. Preocupare exclusivă pentru problemele nemijlocit practice. ♦ Simț, spirit practic. – Practică + suf. -ism.

practicism sn [At: RALEA, S. T. III, 224 / Pl: (rar) ~e / E: practic + -ism cf rs практицизм] 1 Simț practic, abilitate în rezolvarea diferitelor probleme. 2 Înclinare exagerată pentru activitatea practică.

PRACTICÍSM s. n. Înclinare (exagerată) spre activitatea practică. ♦ Simț, spirit practic. – Practică + suf. -ism.

PRACTICÍSM s. n. Înclinare (uneori exagerată) spre activitatea practică îngustă, cu neglijarea teoriei, a principiilor.

PRACTICÍSM s.n. Predilecție spre activitatea practică, neglijând teoria și principiile; lipsă de principialitate. [< germ. Praktizismus].

PRACTICÍSM s. n. predilecție spre activitatea practică. ◊ simț, spirit practic. (< rus. prakticizm, germ. Praktizismus)

PRACTICÍSM n. 1) Tendință caracterizată prin preocupare excluzivă de problemele practice. 2) Spirit practic. /<germ. Praktizismus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRACTICISM s. pozitivism. (~ unei persoane.)

Intrare: practicism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • practicism
  • practicismul
  • practicismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • practicism
  • practicismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

practicism

  • 1. Preocupare exclusivă pentru problemele nemijlocit practice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: pozitivism
    • 1.1. Simț, spirit practic.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Practică + sufix -ism.
    surse: DEX '98 DEX '09