12 definiții pentru prăvăliaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș.

PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș.

prăvăliaș [At: (a. 1812) DOC. EC. 139 / P: ~li-aș / Pl: ~i, ~e, (rar) ~ieși / E: prăvăli + -aș] (Asr) 1-4 smf, a (Persoană) care are o prăvălie (și este vânzător la ea) Si: (nob) prăvăliar (1). 5 smf Persoană care vinde într-o prăvălie Si: (nob) prăvăliar (2).

PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. Comerciant sau negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. Prăvăliașii au tras obloanele. STANCU, D. 23. Prăvăliașii adunau cioburile tăcuți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 200. O crezuse fata vreunui negustor sau mic prăvăliaș din suburbia tăbăcarilor. ARDELEANU, D. 140. – Pronunțat: -li-aș. – Variantă: prăvăliéș, prăvălieși (GALAN, Z. R. 17), s. m.

PRĂVĂLIÁȘ ~i m. 1) Negustor care ține o prăvălie; dughenar. 2) Vânzător într-o prăvălie. [Sil. -li-aș] /prăvălie + suf. ~aș

prăvăliaș m. cel ce are o prăvălie.

prăvăliáș m. (d. prăvălie). Negustor care șade în prăvălie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăvăliáș (rar) (-li-aș) s. m., pl. prăvăliáși

prăvăliáș s. m. (sil. -li-aș), pl. prăvăliáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂVĂLIÁȘ s. v. tarabagiu.

PRĂVĂLIÁȘ s. (rar) prăvăliar, (reg.) boltaș, (înv.) dughengiu. (Proprietar al unei prăvălii sau ~.)

*PRĂVĂLIAȘ s. (rar) prăvăliar, (reg.) boltaș, (înv.) dughengiu. (Proprietar al unei prăvălii sau ~.)

Intrare: prăvăliaș
prăvăliaș substantiv masculin
  • silabație: -li-aș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvăliaș
  • prăvăliașul
  • prăvăliașu‑
plural
  • prăvăliași
  • prăvăliașii
genitiv-dativ singular
  • prăvăliaș
  • prăvăliașului
plural
  • prăvăliași
  • prăvăliașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)