8 definiții pentru prăfuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț.

prăfuleț sn [At: ISPIRESCU, U. 79 / Pl: ~e / E: praf + -uleț] 1-2 (Șhp) Praf (1) (fin) Si: prăfușor (1-2), (rar) prăfurel (1-2).

PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț.

PRĂFULEȚ, prăfulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui praf; fig. nimic. Cînd sosiră prietenii lui Ercide și voiră să-i ia cenușa de acolo, nu mai găsiră din trupul lui nici prăfuleț. ISPIRESCU, U. 79.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăfuléț (rar) s. n., pl. prăfulețe

prăfuléț s. n., (doze dintr-un medicament) pl. prăfuléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂFULEȚ s. prăfușor, (rar) prăfurel.

Intrare: prăfuleț
prăfuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăfuleț
  • prăfulețul
  • prăfulețu‑
plural
  • prăfulețe
  • prăfulețele
genitiv-dativ singular
  • prăfuleț
  • prăfulețului
plural
  • prăfulețe
  • prăfulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)