6 definiții pentru prăfăraie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie.

PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie.

prăfăraie sf [At: SFC IV, 181 / P: ~ra-ie / Pl: ~răi / E: praf + -ăraie] Cantitate mare de praf Si: prăfărie (1), (reg) colbăraie, colbărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăfăráie s. f., art. prăfăráia, g.-d. art. prăfăráiei

prăfăráie s. f., art. prăfăráia


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂFĂRÁIE s. prăfărie, (Mold. și Transilv.) colbăraie, colbărie. (Pe drum era o ~ de nedescris.)

PRĂFĂRAIE s. prăfărie, (Mold. și Transilv.) colbăraie, colbărie. (Pe drum era o ~ de nedescris.)

Intrare: prăfăraie
prăfăraie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăfăraie
  • prăfăraia
plural
  • prăfăraie
  • prăfăraiele
genitiv-dativ singular
  • prăfăraie
  • prăfăraiei
plural
  • prăfăraie
  • prăfăraielor
vocativ singular
plural
prăfăraie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăfăraie
  • prăfăraia
plural
  • prăfărăi
  • prăfărăile
genitiv-dativ singular
  • prăfărăi
  • prăfărăii
plural
  • prăfărăi
  • prăfărăilor
vocativ singular
plural

prăfăraie

etimologie:

  • Praf + sufix -ăraie.
    surse: DEX '98 DEX '09