11 definiții pentru prăștiaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. 1. (Înv. și pop.) Persoană care aruncă cu praștia (1). 2. (Reg.) Cal lăturaș. [Pr.: -ti-aș] – Praștie + suf. -aș.

PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. 1. (Înv. și pop.) Persoană care aruncă cu praștia (1). 2. (Reg.) Cal lăturaș. [Pr.: -ti-aș] – Praștie + suf. -aș.

prăștiaș sm [At: HERODOT (1645), 407 / P: ~ti-aș / Pl: ~i / E: praștie + -aș] 1 (Îrg) Persoană care lovește cu praștia Si: (reg) prășcar. 2 (Îrg) Ostaș care luptă cu praștia Si: (reg) prășcar. 3 (Reg) Cal lăturaș.

PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. (Rar) 1. Cel care aruncă cu praștia. 2. (Regional) Cal de praștie. Prăștiașii lui care sforăiau. DELAVRANCEA, la TDRG. – Pronunțat: -ti-aș.

prăștiaș m. cel ce dă cu praștia.

prăștiáș m. (d. praștie). Cel ce aruncă cu praștia. Adj. Înhămat la praștie: cal prăștiaș, ĭapă prăștiașă. – În est și -iér (VR. 1921, 10, 505 ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăștiáș (înv., pop.) (-ti-aș) s. m., pl. prăștiáși

prăștiáș s. m. (sil. -ti-aș), pl. prăștiáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂȘTIÁȘ s. v. lăturaș.

PRĂȘTIÁȘ s. (Transilv.) prășcar. (~ul aruncă cu praștia.)

*PRĂȘTIAȘ s. (Transilv.) prășcar. (~ aruncă cu praștia.)

Intrare: prăștiaș
prăștiaș substantiv masculin
  • silabație: -ti-aș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăștiaș
  • prăștiașul
  • prăștiașu‑
plural
  • prăștiași
  • prăștiașii
genitiv-dativ singular
  • prăștiaș
  • prăștiașului
plural
  • prăștiași
  • prăștiașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)