12 definiții pentru prășcău prăscău prășcai prâșcău prișcai prișcău proșcai proșcău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prășcău2 sn [At: CHIRIȚESCU, GR. 253 / V: pârș~, prăsc~, ~cai, prâș~, prișcai, priș~, proșcai, proș~ / Pl: ~ri, ~ăi, ~caie / E: cf bg пръска] 1 (Reg) Ninsoare rară, cu fulgi mari, care se topește repede. 2 (Reg; îf prișcai) Burniță.

PRĂȘCẮU s. n. (Regional, în expr.) Prășcău de zăpadă = vifor cu zăpadă care se topește repede. Te pomenești cu cîte un prășcău de zăpadă, însoțită de lapoviță ori de vifore. La TDRG.

proșcău sn vz prășcău2[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz proașcă LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂȘCĂU s. v. fulguială, fulguire, fulguit.

prășcău s. v. FULGUIALĂ. FULGUIRE. FULGUIT.

Intrare: prășcău
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășcău
  • prășcăul
  • prășcău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prășcău
  • prășcăului
plural
vocativ singular
plural
prăscău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prășcai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prâșcău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prișcai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prișcău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proșcai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proșcău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prășcău prăscău prășcai prâșcău prișcai prișcău proșcai proșcău

etimologie: