7 definiții pentru poxie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
poxie sf [At: CONTEMPORANUL, V1, 297 / S și: pocsie / V: poxă / Pl: ? / E: ngr ὑποψία „bănuială”] (Mol; Buc) 1 Ciudă. 2 Dușmănie.
POXIE, poxii, s. f. (Regional) Necaz, ciudă, pizmă. Oamenii săi... aveau mare poxie pre toți veneticii, MARIAN, T. 80.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POXIE, poxii, s. f. (Reg.) Necaz, ciudă. – Ngr. ipopsia.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
póxie f. (ngr. ῾ypopsía, bănuĭală). Mold. Fam. Cĭudă pe cineva: a scrie cu poxie. – Și poxă, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poxă sf vz poxie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POXIE s. v. animozitate, ciudă, discordie, dușmănie, gelozie, invidie, învrăjbire, necaz, ostilitate, pică, pizmă, pornire, ranchiună, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poxie s. v. ANIMOZITATE. CIUDĂ. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. GELOZIE. INVIDIE. ÎNVRĂJBIRE. NECAZ. OSTILITATE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
poxie, poxiisubstantiv feminin
-
- Oamenii săi... aveau mare poxie pre toți veneticii, MARIAN, T. 80. DLRLC
-
etimologie:
- ipopsia DLRM