povăzniță sf [At: VÎRCOL, M. / V: povasn~, povaz~ / Pl: ~țe / E: nct] (Ban; Olt; lpl) Fiecare dintre prăjinile, lemnele sau crengile legate câte două cruciș, care se așază de o parte și de alta a unui acoperiș de paie¹, a unei clăi de fân etc. pentru a le face să reziste împotriva vântului sau furtunii Si: (reg) martac, panză, păhuie¹, păianjen, păușă, păuză, pozmă.