povar sn vz pohar¹

pohar¹ sm [At: DAMÉ / V: povar, pro~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Băiat angajat ca ajutor al ciobanului la diferite munci la stână.

prohar sm vz pohar¹

POHAR, pohari, s. m. (Pop.) Băiat tocmit ca ajutor al ciobanului la păscut oile.

prohar m. ajutor de cioban. [Origină necunoscută].

pováră f., pl. erĭ și (vechĭ) ărĭ (vsl. povora, și podŭvora, targă). Vechĭ. O veche măsură de greutate (125 de ocale) numită și tar, tovar și sarcină (Iorga, Negoț. 227). Sumă de o mie de galbenĭ. Azĭ. Greutate, sarcină, încărcătură: povara uneĭ căruțe, unuĭ cal, uneĭ corăbiĭ, (și fig.) a anilor, a bătrînețiĭ. – Și povoară și (vechĭ) pohoară, pl. orĭ și (vechĭ) oare. Și povăr (Prav. Gov. 133) n. fără pl. V. tar și tărhat.

POVAR, din Văleni (17 B I 480), < subst. povăr, variantă la povară (Tiktin).

povár, povari, s.m. (reg.) 1. Bucătar. 2. Gospodar, om înstărit. – Et. nec.; pentru sensul 2, din povară, cu sensul arh. de „sumă de o mie de galbeni” (v. Scriban și Șăineanu).

povar, povari, s.m. – (reg.) 1. Bucătar (Apșa de Jos). 2. Gospodar, om înstărit (Grai. rom., 2000; Strâmtura). – Et. nec.; pentru sensul 2, din povară (< sl. povora „targă”), cu sensul arh. de „sumă de o mie de galbeni” (v. Scriban și Șăineanu).

pohar, pohari, s.m. (reg.) băiat angajat ca ajutor al ciobanului, la diferite munci de la stână.

prohar, prohari, s.m. (reg.) ajutor de cioban.