potrívă f. fără pl. (maĭ vechĭ protivă, d. vsl. protivŭ, contra, d. proti, la). Seamăn, asemănare: viteaz fără potrivă. De o potrivă, egal: eŭ îs de-o potrivă cu tine, erau de o potrivă de marĭ, marĭ de o potrivă. În potrivă, contra, în contra: nu pot reuși fiindcă multe lucrurĭ îmĭ staŭ în potrivă, luntrea înainta în potriva curentuluĭ. Din potrivă (scris și dimpotrivă), 1. din contra, tocmaĭ contraru: A plecat? Din potrivă: a rămas! 2. din față, de peste drum, opus: malu din potrivă.