potoriță sf [At: (a. 1821) IORGA, S. D. XII, 210 / V: ~oviță / Pl: ~țe / E: potor + -iță] 1 (Trs) Monedă veche a cărei valoare a fost de zece sau de douăzeci de bani. 2 (Reg) Unitate de măsură pentru volume egală cu o jumătate de metru cub. 3 (Trs; înv) Veche măsură de capacitate nedefinită mai îndeaproape. 4-9 sm (Șhp) Potoraș (2-7).