potop n. 1. inundațiune foarte mare; 2. inundațiune universală care (după legenda biblică) făcu să piară tot neamul omenesc, afară de Noe și de familia sa; 3. fig. mare abundanță sau cantitate: prin potopul de zăpadă AL. un potop de rele. ║ adv. ca un potop: ploile potop cădeau AL. [Slav. POTOPŬ (din TOPITI, a inunda)].