potnójă f., pl. ĭ (vsl. podunožiĭe, scăunel, d. podŭ, dedesupt, și noga, picĭor; bg. podnožie, pĭedestal; rus. podnóžie, scăunel, podnožka, scara trăsuriĭ, pl. -óžkí, potnogĭ. V. nojiță, pîrnoajă). Rotocol gros de postav orĭ de pătură pe care se stă în biserică p. a feri picĭoarele de răceala pavimentuluĭ. – Vechĭ -ójie, talpă; scăunel de rezemat picĭoarele, taburet. V. vultur.