potlec sn [At: CHEST. II, 125/276 / Pl: ~uri / E: mg pótlék] (Reg) 1 Bucată de lemn, în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașină casei și a feri pereții de ploaie. 2 Bucată de lemn care se adaugă la o bârnă mai scurtă sau care umple scobitura unei bârne, când se construiește o casă nouă din lemnăria unei case mai vechi.