potecaș [At: (a. 1811) DOC. EC. 128 / Pl: ~i / E: potecă + -aș] 1 sm (În Țara Românească) Locuitor din satele grănicerești cu misiunea de a supraveghea potecile, regiunile de la graniță etc. aflate între două puncte apărate de soldați Si: grănicer, plăieș. 2 a (Buc; d. cai) Care poate să urce potecile de munte.