6 definiții pentru postumitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTUMITÁTE s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este postum (1), calitatea de a fi postum; perioadă care urmează după moartea cuiva. – Postum + suf. -itate.

POSTUMITÁTE s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este postum (1), calitatea de a fi postum; perioadă care urmează după moartea cuiva. – Postum + suf. -itate.

postumitate sfs [At: IBRĂILEANU, S. L. 223 / E: postum + -itate] (Liv) 1 Caracter a ceea ce s-a publicat după moartea autorului. 2 Perioadă care urmează după moartea cuiva.

POSTUMITÁTE s. f. caracter postum; perioadă după moartea cuiva. (< postum + -itate)

postumitáte s. f. Perioada de după moartea cuiva ◊ „În toate timpurile și în toate culturile, o literatură națională s-a făcut mai întâi prin opere valoroase, durabile. Ele au fost create de autori de geniu, dar în postumitate acești autori nu pot fi acceptați și explicați decât prin operele lor.” Săpt. 2 VII 82 p. 3 (din postum + -itate; DEX)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

postumitáte (livr.) s. f., g.-d. art. postumitắții

postumitáte s. f., g.-d. art. postumității

Intrare: postumitate
postumitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postumitate
  • postumitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • postumități
  • postumității
plural
vocativ singular
plural