2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTPAȘOPTÍST, -Ă, postpașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) din generația de după Revoluția de la 1848 din Țările Române. 2. Adj. Al perioadei de după Revoluția de la 1848 din Țările Române. – Post1- + pașoptist.

postpașoptist, ~ă [At: V. ROM. ianuarie 1965, 97 / Pl: ~iști, ~e / E: post3- + pașoptist] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține generației de după Revoluția de la 1848 din țările române. 3-4 smf, a (Persoană) care a creat, a activat în perioada imediat următoare Revoluției de la 1848 din țările române. 5 a Care aparține perioadei de după Revoluția de la 1848 din țările române. 6-7 a Care aparține postpașoptiștilor (1, 3). 8 a Privitor la perioada de după Revoluția de la 1848 din țările române. 9-10 a Privitor la postpașoptiști (1, 3). 11 a Specific perioadei de după Revoluția de la 1848 din țările române. 12-13 a Care aparține postpașoptiștilor (1, 3).

POSTPAȘOPTÍST, -Ă, postpașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) din generația de după Revoluția de la 1848 din țările române. 2. Adj. Al perioadei de după Revoluția de la 1848 din țările române. – Post1- + pașoptist.

POSTPAȘOPTÍST, -Ă adj., s. m. f. (scriitor) care aparține generației de după 1848. (< post1- + pașoptist)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

postpașoptíst (post-pa-) adj. m., pl. postpașoptíști; f. postpașoptístă, pl. postpașoptíste

postpașoptíst adj. (sil. mf. post-) → pașoptist

Intrare: postpașoptist (adj.)
postpașoptist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: post-pa- info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postpașoptist
  • postpașoptistul
  • postpașoptistu‑
  • postpașoptistă
  • postpașoptista
plural
  • postpașoptiști
  • postpașoptiștii
  • postpașoptiste
  • postpașoptistele
genitiv-dativ singular
  • postpașoptist
  • postpașoptistului
  • postpașoptiste
  • postpașoptistei
plural
  • postpașoptiști
  • postpașoptiștilor
  • postpașoptiste
  • postpașoptistelor
vocativ singular
plural
Intrare: postpașoptist (s.m.)
postpașoptist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: post-pa- info
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postpașoptist
  • postpașoptistul
  • postpașoptistu‑
plural
  • postpașoptiști
  • postpașoptiștii
genitiv-dativ singular
  • postpașoptist
  • postpașoptistului
plural
  • postpașoptiști
  • postpașoptiștilor
vocativ singular
  • postpașoptistule
  • postpașoptiste
plural
  • postpașoptiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

postpașoptist (adj.)

  • 1. Din generația de după Revoluția de la 1848 din Țările Române.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. Al perioadei de după Revoluția de la 1848 din Țările Române.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Post- + pașoptist
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

postpașoptist, -ă (persoană) postpașoptistă

  • 1. Persoană din generația de după Revoluția de la 1848 din Țările Române.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • Post- + pașoptist
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00