postludiu sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~ii / E: ger Postludium] (Muz) 1 (Îoc preludiu) Episod final al unei compoziții muzicale, în care sunt reluate teme din cuprinsul ei. 2 Secțiune suplimentară, de sine stătătoare, a unei lucrări muzicale, care urmează după secțiunile ei de bază. 3 Lucrare pentru orgă care se execută la încheierea serviciului divin.

POSTLUDIU s.n. Secțiune suplimentară de sine stătătoare a unei lucrări muzicale, care urmează după secțiunile ei de bază; încheiere instrumentală după cînt. ♦ Lucrare pentru orgă care se execută la încheierea serviciului divin. [Pron. -diu. / cf. germ. Postludium, fr. postlude < lat. post – după, ludus – joc].

POSTLUDIU s. n. secțiune suplimentară, instrumentală sau orchestrală, care încheie o compoziție muzicală. ◊ lucrare pentru orgă care se execută la încheierea unei ceremonii religioase. (< germ. Postludium, fr. postlude)

!postludiu [diu pron. dĭu] (desp. post-lu-) s. n., art. postludiul; pl. postludii, art. postludiile (desp. -di-i-)

!postludiu [diu pron. dĭu] (post-lu-) s. n., art. postludiul; pl. postludii, art. postludiile (-di-i-)

postludiu s. n. (sil. mf. post-) [-diu pron. -dĭu], art. postludiul; pl. postludii, art. postludiile (sil. -di-i-)

postludiu (< lat. post „după” + ludus „joc”), secțiune de încheiere sau secțiune suplimentară independentă de la sfârșitul unei lucrări muzicale. Ant.: preludiu*.