2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire; a presăra. ♦ Fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati.

POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire; a presăra. ♦ Fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati.

pospăi2 [At: PSALT. 305 / V: (înv) pospi, (reg) pospăia, pospoi / Pzi: ~esc, (reg) pospăi / E: pospai] 1 vt (Îrg) A răspândi pe deasupra Si: a acoperi, a așterne, a înveli. 2 vt (Îrg) A presăra cu un strat subțire, fin, superficial Si: a acoperi, a așterne, a înveli. 3 vt (Îvr; spc) A tencui din nou Si: a fățui. 4 vt (Reg) A murdări. 5 vt (Fig) A face un lucru în mod superficial, de mântuială sau cu greutate. 6 vt (Îrg) A mânca repede, puțin și în silă Si: a frunzări (reg) a pișpăi (3). 7 (Înv) A învăța, a instrui, a pregăti pe cineva în mod superficial. 8 vr (Reg; fig) A se îmbrăca sumar sau cu puțină cheltuială, dar încercând să salveze aparențele. 9 vt (Reg; îf pospăia) A face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afânat.

POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva cu un strat subțire, a presăra, a așterne un strat subțire. Turcii șaica o umplea, Cu cărbuni o îndesa, Cu galbeni o pospăia. POP. ♦ Fig. A face un lucru de mîntuială, superficial. Numa o pospăit treaba. ȘEZ. XIX 12.

A POSPĂÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire. 2) fig. A realiza fără a depune toată străduința; a face superficial. /Din pospai

A SE POSPĂÍ mă ~iésc intranz. 1) reg. A ajunge la o situație materială relativ bună; a se înțoli. 2) pop. A-și potoli foamea cu te miri ce. /<sl. posypati

pospăì v. 1. a stropi pe d’asupra; 2. a spoi pe d’asupra (și fig.): lume pospăită și deșartă AL.; 3. refl. a mânca puțin (doar s’alunge foamea); 4. a se îmbrăca cu puțină cheltueală. [Tras din pospaiu].

pospăĭésc v. tr. (vsl. po-sypati, a stropi, supt infl. luĭ pospaĭ. V. nisip). Acoper cu un strat supțire de praf. Fig. Spoĭesc, daŭ un lustru înșelător: o lume pospăită. – Și -poĭesc. În Munt. și -păĭez și împ-. În Ps. S. 147, 6, póspăĭ, spulber.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pospăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pospăiésc, imperf. 3 sg. pospăiá; conj. prez. 3 să pospăiáscă

pospăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pospăiésc, imperf. 3 sg. pospăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pospăiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pospăí, pospăiésc și póspăi, vb. IV (înv. și reg.) 1. a acoperi, a așterne, a înveli, a presăra cu un strat de subțire, fin, superficial; a acoperi presărând. 2. a tencui, a fățăi. 3. a murdări. 4. (fig.; despre obiecte, treburi, sarcini etc.) a face, a executa în mod superficial, de mântuială sau cu greutate. 5. (despre alimente) a mânca repede, puțin, de ici si de colo, în silă; a frunzări, a pâșpăi. 6. (înv.; despre oameni) a învăța, a instrui, a pregăti superficial. 7. (refl.; fig.) a se îmbrăca sumar sau cu puțină cheltuială. 8. (în forma: pospăia) a face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afânat (părul din țesături).

Intrare: pospăire
pospăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pospăire
  • pospăirea
plural
  • pospăiri
  • pospăirile
genitiv-dativ singular
  • pospăiri
  • pospăirii
plural
  • pospăiri
  • pospăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pospăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pospăi
  • pospăire
  • pospăit
  • pospăitu‑
  • pospăind
  • pospăindu‑
singular plural
  • pospăiește
  • pospăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pospăiesc
(să)
  • pospăiesc
  • pospăiam
  • pospăii
  • pospăisem
a II-a (tu)
  • pospăiești
(să)
  • pospăiești
  • pospăiai
  • pospăiși
  • pospăiseși
a III-a (el, ea)
  • pospăiește
(să)
  • pospăiască
  • pospăia
  • pospăi
  • pospăise
plural I (noi)
  • pospăim
(să)
  • pospăim
  • pospăiam
  • pospăirăm
  • pospăiserăm
  • pospăisem
a II-a (voi)
  • pospăiți
(să)
  • pospăiți
  • pospăiați
  • pospăirăți
  • pospăiserăți
  • pospăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pospăiesc
(să)
  • pospăiască
  • pospăiau
  • pospăi
  • pospăiseră
pospăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pospi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)