opțiuni

3 definiții pentru poslușitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poslușitor, ~oare sm, a [At: BIBLIA (1688), pref 6/49 / Pl: ~i, ~oare / E: posluși + -tor] (Înv) 1-2 (Persoană) care slujea cuiva.

POSLUȘITOR adj. și s.m. (ȚR) (Persoană) care slujea cuiva. Dumnezău în ceriu are duhuri poslușitoare. BIBLIA (1688). De mare lucruri să învrednicise a fi poslușitoriu. BIBLIA (1688). Etimologie: posluși + suf. -lor. Vezi și poslușanie, posluși, poslușire, poslușnic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poslușitór, poslușitoáre, s.m. și f., adj. (înv.) (persoană) care poșlușea, slujea cuiva.

Intrare: poslușitor
poslușitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poslușitor
  • poslușitorul
  • poslușitoru‑
plural
  • poslușitori
  • poslușitorii
genitiv-dativ singular
  • poslușitor
  • poslușitorului
plural
  • poslușitori
  • poslușitorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)