Definiția cu ID-ul 1249162:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POSLUȘITOR adj. și s.m. (ȚR) (Persoană) care slujea cuiva. Dumnezău în ceriu are duhuri poslușitoare. BIBLIA (1688). De mare lucruri să învrednicise a fi poslușitoriu. BIBLIA (1688). Etimologie: posluși + suf. -lor. Vezi și poslușanie, posluși, poslușire, poslușnic.