12 definiții pentru poslușanie posloșanie poslujenie poslușenie pozlușanie puslușanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poslușanie sf [At: (a. 1630) BUL. COM. IST. V, 55 / V: (îrg) pozlu~, (înv) enie, ~loș~, ~ujenie, pus~ / Pl: ~ii / E: slv послоушаниѥ] 1 (Înv) Ascultare. 2 (Înv) Supunere. 3 (Înv) Muncă prestată pe moșiile boierești sau mănăstirești. 4 (Înv; pgn) Muncă. 5 (Înv) Serviciu. 6 (Înv) Slujbă religioasă. 7 (Înv; lpl) Obiecte care servesc la oficierea unui serviciu religios. 8 (Îrg) Aprobare. 9 (Îrg) Dispoziție.

POSLUȘANIE s. f. 1. (Mold.) Ascultare, supunere. Era drag tuturor fraților în mănăstire pentru smerenia și poslușania ce avea cătră toți. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. 2. (Mold., ȚR) Muncă prestată pe moșiile boierești sau mănăstirești; muncă, slujbă, serviciu. A: Și făcîndu-i poslușanie un ucenic ... DOSOFTEI. VS; cf. URECHE. B: Să nevoia spre toate poslușaniile. ANON. CANTAC.; cf. BIBLIA (1688); NEAGOE. ♦ Slujbă religioasă. A: Să fac (ă) sfînta pos[lu]sanie. MÎNTUIREA PĂCĂTOȘILOR, 1691. B: Și fraților ... dați ... la toată slujba poslușeniei ... BIBLIA (1688). ♦ (ȚR) Obiect de cult religios. Și toate vasele lor și toate poslușaniile lor pre nume să socotiți pre dînșii. BIBLIA (1688). 3. (Mold.) Dezlegare, îngăduință, aprobare. Parimiile preste an tipărite ... cu poslusaniia smeritului Dosoftei mitropolitul. DOSOFTEI, PARIMIAR; cf. PRAV. Variante: poslușenie (BIBLIA 1688). Etimologie: sl. poslušanije. Vezi și posluși, poslușire, poslușitor, poslușnic. Cf. d v o r b ă (2), p o z v o l, p o z v o l e n i e, p o z v o l i r e.

poslușánie f. (vsl. poslušaniĭe, supunere, infl. de posluženiĭe, slujbă. V. blagopo-). Vechĭ. Slujbă, serviciŭ. – Și -jénie (Mold.).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSLUȘÁNIE s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, post, serviciu, slujbă, voie, voință, vrere.

poslușanie s. v. ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AVIZ. CONSIMȚĂMÎNT. CONSIMȚIRE. FUNCȚIE. ÎNCUVIINȚARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. PERMISIUNE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

poslușánie, poslușanii s. f. (Înv.) 1. Ascultare, supunere. 2. Muncă prestată pe moșiile mănăstirești sau boierești; p. gener. serviciu, muncă, slujbă. ♦ Slujbă religioasă, serviciu divin. ♦ (La pl.) Obiecte care servesc la oficierea unui serviciu religios. 3. Dezlegare; îngăduință, dispoziție, aprobare. [Var.: poslușénie, poslujénie, posloșánie, puslușánie s. f.] – Din sl. poslušanije.

puslușánie s. f. v. poslușanie.

Intrare: poslușanie
poslușanie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poslușanie
  • poslușania
plural
  • poslușanii
  • poslușaniile
genitiv-dativ singular
  • poslușanii
  • poslușaniei
plural
  • poslușanii
  • poslușaniilor
vocativ singular
plural
posloșanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poslujenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poslujenie
  • poslujenia
plural
  • poslujenii
  • poslujeniile
genitiv-dativ singular
  • poslujenii
  • poslujeniei
plural
  • poslujenii
  • poslujeniilor
vocativ singular
plural
poslușenie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pozlușanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puslușanie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puslușanie
  • puslușania
plural
  • puslușanii
  • puslușaniile
genitiv-dativ singular
  • puslușanii
  • puslușaniei
plural
  • puslușanii
  • puslușaniilor
vocativ singular
plural