2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poseur sm, am [At: DEX / S și: pozeur / P: pozör / Pl: ~i / E: fr poseur] 1-2 (Persoană îngâmfată) care pozează, studiindu-și în permanență atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, a epata sau pentru a se evidenția.

POSEUR, poseuri, s. m., adj. (Franțuzism) (Persoană îngâmfată) care pozează, studiindu-și în permanență atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, pentru a epata sau pentru a se evidenția. [Pr.: pozör] – Din fr. poseur.

POSEUR [-ZÖR] s. m., adj. (om) care pozează (1), care își studiază atitudinea pentru a epata. (< fr. poseur)

POSEUR [pr.: pozör] ~i m. 1) Persoană care pozează; om care ia o atitudine prefăcută pentru a produce impresie. /Cuv. fr.

POZEUR, pozeuri, s. m., adj. (Livr.) (Persoană îngâmfată) care pozează, studiindu-și în permanență atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, pentru a epata sau pentru a se evidenția. [Pr.: pozör. – scris și: poseur] – Din fr. poseur.

POZEUR s.m. (Franțuzism) Om îngâmfat, care pozează, care își studiază atitudinea permanent. [Pron. -zör, var. (după alte surse) poseur. / < fr. poseur].

pozeur s. m. (franțuzism) Îngâmfat, afectat ◊ „Tânărul (D.C.) disimulează histrionic. E pozeur, zgomotos, provocator și chiar agresiv, face nu numai pe clovnul, ci și pe nebunul, părând la un moment dat chiar nebun.” Sc. 30 III 83 p. 4 [pron. pozör] (din fr. poseur; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pozeur (fr.) (livr.) [pron. pozör] (-zeur) adj. m., s. m., pl. pozeuri

Intrare: pozeur (adj.)
pozeur2 (adj.) adjectiv
  • silabație: po-zeur info
  • pronunție: pozör
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pozeur
  • pozeurul
  • pozeuru‑
  • pozeură
  • pozeura
plural
  • pozeuri
  • pozeurii
  • pozeure
  • pozeurele
genitiv-dativ singular
  • pozeur
  • pozeurului
  • pozeure
  • pozeurei
plural
  • pozeuri
  • pozeurilor
  • pozeure
  • pozeurelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poseur
  • poseurul
  • poseuru‑
plural
  • poseuri
  • poseurii
genitiv-dativ singular
  • poseur
  • poseurului
plural
  • poseuri
  • poseurilor
vocativ singular
  • poseurule
  • poseure
plural
  • poseurilor
Intrare: pozeur (s.m.)
  • silabație: po-zeur info
  • pronunție: pozör
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pozeur
  • pozeurul
  • pozeuru‑
plural
  • pozeuri
  • pozeurii
genitiv-dativ singular
  • pozeur
  • pozeurului
plural
  • pozeuri
  • pozeurilor
vocativ singular
  • pozeurule
  • pozeure
plural
  • pozeurilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poseur
  • poseurul
  • poseuru‑
plural
  • poseuri
  • poseurii
genitiv-dativ singular
  • poseur
  • poseurului
plural
  • poseuri
  • poseurilor
vocativ singular
  • poseurule
  • poseure
plural
  • poseurilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pozeur, -ă pozeură poseur

  • 1. livresc (Persoană îngâmfată) care pozează, studiindu-și în permanență atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, pentru a epata sau pentru a se evidenția.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: