POSESOR, -OARE, posesori,-oare, s. m. și f. 1. Persoană care deține, cu titlu de proprietar, un bun; proprietar. Posesor de case. ◊ Fig. Pînă și la galerie, la locurile numerotate, stăteau posesori de nume respectabile. REBREANU, R. I 264. 2. (Mold.,învechit) Arendaș. Are să-ncapă biata moșioara noastră pe mîna posesorului, ALECSANDRI, T. 1579. Cu cît însă se învoiește cu posesorul, cu atîta e nemulțămit de chirigiu. NEGRUZZI, S. I 301. – Accentuat și: (2) posesor.

POSESOR, -OARE s.m. și f. Deținător al unui bun, al unui lucru; (p. ext.) proprietar, stăpîn. [Cf. fr. possesseur, lat. possessor].

POSESOR, -OARE s. m. f. cel care posedă (1) ceva. (< fr. possesseur, lat. possessor)

POSESOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care posedă. /<fr. possesseur, lat. possessor

*posesór, -oáre s. (lat. pos-séssor, -óris. V. a-sesor). Care posedă, stăpîn. În drept, care posedă pe un timp (chiriaș, arendaș). – În est posésor (rus. posésor, pol. posesor), arendaș.

posesoare s. f., g.-d. art. posesoarei; pl. posesoare

posesoare s. f., g.-d. art. posesoarei; pl. posesoare

posesoare s. f., g.-d. art. posesoarei; pl. posesoare

POSESOR s. 1. deținător, proprietar, stăpân, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. v. detentor. 3. v. purtător.

POSESOR s. v. arendaș.

POSESOR s. 1. deținător, proprietar, stăpîn, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. (JUR.) detentor, deținător. (~ a restituit bunul aflat în grija sa.) 3. deținător, purtător. (~ unui nume.).

posesor s. v. ARENDAȘ.