posconiță sf [At: MARIAN, NA. 38 / V: (reg) ploscăn~, plos~, ~oln~, ~orn~, pospo~ / Pl: ~țe / E: cf ucr dal п(л)оскуонь, п(л)оскуонка] 1 (Pop) Pleavă cu floare și sămânță, rămasă de la bătutul ori vânturatul cânepei, folosită ca hrană pentru oi. 2 Pleavă de grâu cu grăunțe, neghină etc. 3 (Reg) Vrejuri și teci rămase după ce se bate fasolea. 4 (Reg) Capsulă de polen la cânepă. 5 (Reg; îf posponiță) Crustă subțire care se formează la suprafața cașului, a laptelui etc. 6 (Bot; reg; îf ploscăniță) Tigvă (Lagenaria vulgaris).