poruncitor, ~oare [At: ST. LEX. 250^r/19 / V: (îrg) ~ron~, (înv) ~răn~, ~ren~ / Pl: ~i, ~oare / E: porunci + -tor] 1-2 smf, a (Îrg) (Persoană) care poruncește (1). 3-4 smf, a (Îrg) (Persoană) care caută să-și impună, cu orice preț, hotărârile sau părerile. 5-6 smf, a (Om) energic și autoritar. 7-8 smf, a (înv) (Persoană) care stăpânește, conduce. 9 av Cu autoritate. 10 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează o poruncă (1). 11 a (D. manifestări ale oamenilor) Care caută să impună. 12 a (D. privire, glas) Care exprimă o poruncă. 13 a (D. privire, glas) Autoritar. 14-15 sn, a (Grm; înv; șîs mod ~) Mod imperativ.