8 definiții pentru porușnic
Explicative DEX
porușnic sm [At: SIMION DASC., ap. LET. 188 / V: ~ucin~, ~roș~ / Pl: ~ici / E: pol porucznik] 1 (Îrg) Locotenent. 2-3 (Îrg; pgn) Ofițer (rus). 4 (Reg) Tânăr care îndeplinea unele sarcini în ceremonialul nunții țărănești.
porúșnic, V. porucic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poroșnic sm vz porușnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porucinic sm vz porușnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PORUSNIC s. m. v. parucic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
porúcic și parúcic m. (rus. porúčik, d. porucátĭ, a încredința cuĭva ceva. V. poruncesc). Vechĭ. Ofițer rusesc. Maĭ pe urmă. Locotenent. – Și porúcĭnic și porușnic. V. praporcic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PORUȘNIC s. v. locotenent, ofițer.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
porușnic s. v. LOCOTENENT. OFIȚER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: porușnic
porușnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
poroșnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porucinic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)