2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTRETIZÁRE, portretizări, s. f. Acțiunea de a portretiza și rezultatul ei. – V. portretiza.

PORTRETIZÁRE, portretizări, s. f. Acțiunea de a portretiza și rezultatul ei. – V. portretiza.

portretizare sf [At: V. ROM. ianuarie 1958, 181 / Pl: ~zări / E: portretiza] 1 Înfățișare în portret (1). 2 Reprezentare a unui personaj prin procedee plastice Si: (înv) portretare.

PORTRETIZÁRE, portretizări, s. f. Acțiunea de a portretiza și rezultatul ei; zugrăvire.

PORTRETIZÁ, portretizez, vb. I. Tranz. A realiza un portret. – Portret + suf. -iza.

portretiza vt(a) [At: CAMIL PETRESCU, O. I, 261 / Pzi: ~zez / E: portret + -iza] 1 A face cuiva portretul (1). 2 A prezenta aspectul fizic sau moral al unui personaj dintr-o operă literară sau epică.

PORTRETIZÁ, portretizez, vb. I. Tranz. A face cuiva portretul. – Portret + suf. -iza.

PORTRETIZÁ, portretizez, vb. I. Tranz. A descrie (într-o operă literară) înfățișarea fizică și însușirile psihice ale cuiva; a face portretul (2) cuiva. Va vorbi peste zece- cincisprezece ani pamfletul scris în franțuzește de un anonim, în care sînt portretizați, pe limba lui Voltaire, mai-marii vremii din Principate. CAMIL PETRESCU, O. I 261.

PORTRETIZÁ vb. I. tr. A reprezenta, a descrie într-o operă literară înfățișarea și calitățile fizice și morale ale cuiva. [< portret + -iza].

PORTRETIZÁ vb. tr. a realiza un portret (2). (< portret + -iza)

A PORTRETIZÁ ~éz tranz. (persoane) A prezenta în formă de portret (prin mijloace artistice). /portret + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

portretizáre s. f., g.-d. art. portretizắrii; pl. portretizắri

portretizáre s. f., g.-d. art. portretizării; pl. portretizări

portretizá (a ~) vb., ind. prez. 3 portretizeáză

portretizá vb., ind. prez. 1 sg. portretizéz, 3 sg. și pl. portretizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORTRETIZÁRE s. (ARTE) (înv.) portretare. (~ unei persoane.)

PORTRETIZARE s. (ARTE) (înv.) portretare. (~ unei persoane.)

Intrare: portretizare
portretizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portretizare
  • portretizarea
plural
  • portretizări
  • portretizările
genitiv-dativ singular
  • portretizări
  • portretizării
plural
  • portretizări
  • portretizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: portretiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • portretiza
  • portretizare
  • portretizat
  • portretizatu‑
  • portretizând
  • portretizându‑
singular plural
  • portretizea
  • portretizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • portretizez
(să)
  • portretizez
  • portretizam
  • portretizai
  • portretizasem
a II-a (tu)
  • portretizezi
(să)
  • portretizezi
  • portretizai
  • portretizași
  • portretizaseși
a III-a (el, ea)
  • portretizea
(să)
  • portretizeze
  • portretiza
  • portretiză
  • portretizase
plural I (noi)
  • portretizăm
(să)
  • portretizăm
  • portretizam
  • portretizarăm
  • portretizaserăm
  • portretizasem
a II-a (voi)
  • portretizați
(să)
  • portretizați
  • portretizați
  • portretizarăți
  • portretizaserăți
  • portretizaseți
a III-a (ei, ele)
  • portretizea
(să)
  • portretizeze
  • portretizau
  • portretiza
  • portretizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)