portretizare sf [At: V. ROM. ianuarie 1958, 181 / Pl: ~zări / E: portretiza] 1 Înfățișare în portret (1). 2 Reprezentare a unui personaj prin procedee plastice Si: (înv) portretare.

PORTRETIZARE, portretizări, s. f. Acțiunea de a portretiza și rezultatul ei; zugrăvire.

PORTRETIZA, portretizez, vb. I. Tranz. A realiza un portret. – Portret + suf. -iza.

portretiza vt(a) [At: CAMIL PETRESCU, O. I, 261 / Pzi: ~zez / E: portret + -iza] 1 A face cuiva portretul (1). 2 A prezenta aspectul fizic sau moral al unui personaj dintr-o operă literară sau epică.

PORTRETIZA, portretizez, vb. I. Tranz. A face cuiva portretul. – Portret + suf. -iza.

PORTRETIZA, portretizez, vb. I. Tranz. A descrie (într-o operă literară) înfățișarea fizică și însușirile psihice ale cuiva; a face portretul (2) cuiva. Va vorbi peste zece- cincisprezece ani pamfletul scris în franțuzește de un anonim, în care sînt portretizați, pe limba lui Voltaire, mai-marii vremii din Principate. CAMIL PETRESCU, O. I 261.

PORTRETIZA vb. I. tr. A reprezenta, a descrie într-o operă literară înfățișarea și calitățile fizice și morale ale cuiva. [< portret + -iza].

PORTRETIZA vb. tr. a realiza un portret (2). (< portret + -iza)

A PORTRETIZA ~ez tranz. (persoane) A prezenta în formă de portret (prin mijloace artistice). /portret + suf. ~iza

portretizare s. f., g.-d. art. portretizării; pl. portretizări

portretizare s. f., g.-d. art. portretizării; pl. portretizări

portretizare s. f., g.-d. art. portretizării; pl. portretizări

portretiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. portretizez, 3 portretizează; conj. prez. 1 sg. să portretizez, 3 să portretizeze

portretiza (a ~) vb., ind. prez. 3 portretizează

portretiza vb., ind. prez. 1 sg. portretizez, 3 sg. și pl. portretizează

PORTRETIZARE s. (ARTE) (înv.) portretare. (~ unei persoane.)

PORTRETIZARE s. (ARTE) (înv.) portretare. (~ unei persoane.)