opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

portretare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: portreta] (Înv) Portretizare (2).

PORTRETA, portretez, vb. I. Tranz. (Înv.) A face cuiva un portret (1). – Din portret (după fr. portraiturer).

PORTRETA, portretez, vb. I. Tranz. (Înv.) A face cuiva un portret (1). – Din portret (după fr. portraiturer).

PORTRETAR, portretari, s. m. (Înv.) Portretist (1); p. gener. pictor. – Portret + suf. -ar.

PORTRETAR, portretari, s. m. (Înv.) Portretist (1); p. gener. pictor. – Portret + suf. -ar.

portreta vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~tez / E: portret cf ger porträtieren] (Înv) A face cuiva un portret (1).

portretar sm [At: ODOBESCU, S. III, 130 / Pl: ~i / E: portret + -ar] (Înv) 1 Portretist (1). 2 (Pgn) Pictor.

PORTRETA, portretez, vb. I. Tranz. (Învechit) A face portrete (1), (rar) a picta animale. Și-au împărțit, în lunga lor viață, favoarele curții Franciei, zugrăvind toate vînătorile regale și portretînd pe rînd toți cînii. ODOBESCU, S. III 139.

PORTRETAR, portretari, s. m. (Învechit) Portretist; (rar) pictor de animale. Elias Ridinger, portretînd vînatului înjunghiat de prințișorii și de grofii nemțești. ODOBESCU, S. III 130.

portretà v. a face portretul unei persoane.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

portreta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. portretez, 3 portretează; conj. prez. 1 sg. să portretez, 3 să portreteze

portretar (înv.) s. m., pl. portretari

portreta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 portretează

portretar (înv.) s. m., pl. portretari

portreta vb., ind. prez. 1 sg. portretez, 3 sg. și pl. portretează

portretar s. m., pl. portretari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PORTRETARE s. v. portretizare.

portretare s. v. PORTRETIZARE.

PORTRETAR s. v. portretist.

portretar s. v. PORTRETIST.

Intrare: portretare
portretare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portretare
  • portretarea
plural
  • portretări
  • portretările
genitiv-dativ singular
  • portretări
  • portretării
plural
  • portretări
  • portretărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: portreta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • portreta
  • portretare
  • portretat
  • portretatu‑
  • portretând
  • portretându‑
 singular plural
  • portretează
  • portretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • portretez
 (să)
  • portretez
  • portretam
  • portretai
  • portretasem
a II-a (tu)
  • portretezi
 (să)
  • portretezi
  • portretai
  • portretași
  • portretaseși
a III-a (el, ea)
  • portretează
 (să)
  • portreteze
  • portreta
  • portretă
  • portretase
plural I (noi)
  • portretăm
 (să)
  • portretăm
  • portretam
  • portretarăm
  • portretaserăm
  • portretasem
a II-a (voi)
  • portretați
 (să)
  • portretați
  • portretați
  • portretarăți
  • portretaserăți
  • portretaseți
a III-a (ei, ele)
  • portretează
 (să)
  • portreteze
  • portretau
  • portretară
  • portretaseră
Intrare: portretar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portretar
  • portretarul
  • portretaru‑
plural
  • portretari
  • portretarii
genitiv-dativ singular
  • portretar
  • portretarului
plural
  • portretari
  • portretarilor
vocativ singular
  • portretarule
  • portretare
plural
  • portretarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

portretare, portretărisubstantiv feminin

portreta, portretezverb

  • 1. învechit A face cuiva un portret. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-au împărțit, în lunga lor viață, favoarele curții Franciei, zugrăvind toate vînătorile regale și portretînd pe rînd toți cînii. ODOBESCU, S. III 139. DLRLC
etimologie:
  • portret (după limba franceză portraiturer). DEX '09 DEX '98

portretar, portretarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Portretist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Pictor. DEX '09 DLRLC
      sinonime: pictor
      • format_quote Elias Ridinger, portretînd vînatului înjunghiat de prințișorii și de grofii nemțești. ODOBESCU, S. III 130. DLRLC
etimologie:
  • Portret + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.