7 definiții pentru porte-bonheur

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTE-BONHEUR, port-bonheururi, s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: portbonór] – Cuv. fr.

PORTE-BONHEUR s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: port-bonór] – Cuv. fr.

PORTE-BONHEUR s.n. invar. (Franțuzism) Obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. [Pron. port-bon-ör. / < fr. porte-bonheur].

PORTE-BONHEUR [PORT-BONÖR] s. n. obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. (< fr. porte-bonheur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*porte-bonheur (fr.) [pron. portbonör] (-bon-heur) s. n., art. porte-bonheurul (-heu-rul); pl. porte-bonheururi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÓRTE-BONHEUR s. v. amuletă, fetiș, talisman.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PORTE-BONHEUR [port-bonör] (cuv. fr.) subst. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman.

Intrare: porte-bonheur
porte-bonheur substantiv neutru
  • silabație: port-bon-heur
  • pronunție: portbonör
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porte-bonheur
  • porte-bonheurul
  • porte-bonheuru‑
plural
  • porte-bonheururi
  • porte-bonheururile
genitiv-dativ singular
  • porte-bonheur
  • porte-bonheurului
plural
  • porte-bonheururi
  • porte-bonheururilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)