13 definiții pentru portavoce portvoce


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic, în formă de pâlnie (uneori prevăzut cu megafoane), folosit (pe o navă) la transmiterea unor informații, unor comenzi etc. la distanță; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.

portavoce sfs [At: CARAGIALE, O. VI, 148 / V: (rar) ~tv~ / E: it portavoce] 1 Ansamblu portabil alcătuit dintr-un microfon, un amplificator și un difuzor ca o pâlnie, folosit pentru transmiterea unor comenzi, informații etc. la distanță, de obicei pe o navă. 2 (Pgn) Megafon.

PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevăzut cu megafoane) care face legătura între cabina de comandă și diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o navă și prin care se transmit comunicări verbale în ambele sensuri; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.

PORTAVÓCE s. n. Tub la bordul unei nave, prin care se transmit verbal comunicări de la postul de comandă la posturile de execuție din interior.

PORTAVÓCE s.n. Tub acustic metalic montat pe o navă pentru a se transmite prin el ordine și comunicări; (p. ext.) Megafon. [< it. portavoce].

PORTAVÓCE s. n. tub acustic pe o navă, la o tribună etc. pentru a se transmite ordine și comunicări; megafon. (< it. portavoce)

PORTAVÓCE ~ n. Difuzor de mare putere în formă de pâlnie, care servește pentru intensificarea vocii unui vorbitor (folosit la transmiterea informațiilor pe nave, piețe, stadioane etc.). /<it. portavoce

porta-vóce s. f. Megafon portativ ◊ „Liderii înarmați cu porta-voce anunță că vor coborî în mijlocul fanilor, nu înainte de a-și asigura publicul că spectacolul va continua și în seara următoare, cu începere de la ora 18.” Ad. 5 V 90 p. 3. ◊ „Purtătorul de porta-voce. Libertatea 8 V 91 p. 3. ◊ „[...] am fost și eu pe 21 decembrie la Universitate, e drept fără porta-voce și fără texte dactilografiate înainte [...]” ◊ „22” 2430 XII 92 p. 7; v. și penețe(ce)dist (din it. portavoce; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

portavóce s. f., g.-d. art. portavócei; pl. portavóce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORTAVOCE s. megafon. (Vorbește la ~.)

Intrare: portavoce
portavoce1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portavoce
  • portavocea
plural
  • portavoce
  • portavocele
genitiv-dativ singular
  • portavoce
  • portavocei
plural
  • portavoce
  • portavocelor
vocativ singular
plural
portvoce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
portavoce2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portavoce
  • portavocele
plural
  • portavoce
  • portavocele
genitiv-dativ singular
  • portavoce
  • portavocelui
plural
  • portavoce
  • portavocelor
vocativ singular
plural

portavoce portvoce

  • 1. Tub metalic, în formă de pâlnie (uneori prevăzut cu megafoane), folosit (pe o navă) la transmiterea unor informații, unor comenzi etc. la distanță.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: