11 definiții pentru portanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTÁNȚĂ, portanțe, s. f. Forță care asigură sustentația unui corp în mișcare cufundat într-un fluid. – Din fr. portance.

PORTÁNȚĂ, portanțe, s. f. Forță care asigură sustentația unui corp în mișcare cufundat într-un fluid. – Din fr. portance.

portanță sf [At: LTR2 / Pl: ~țe / E: fr portance] 1 Forță care asigură sustentația unui corp cufundat într-un fluid și aflat în mișcare față de acest fluid. 2 (Pex) Sarcină maximă pe care o poate suporta un tren, un sistem tehnic etc.

PORTÁNȚĂ, portante, s. f. 1. Componentă a unei forțe aerodinamice care se exercită asupra unui corp în mișcare relativă față de fluidul în care e cufundat și care face posibilă susținerea corpului în acel fluid. 2. Sarcina, greutatea maximă pe care o poate suporta un teren sau un sistem tehnic.

PORTÁNȚĂ s.f. 1. Cea mai mare sarcină pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. 2. Componentă a forței aerodinamice, perpendiculară pe direcția vitezei unui corp în mișcare, care acționează asupra acestuia. [< fr. portance].

PORTÁNȚĂ s. f. componentă a forței aerodinamice, perpendiculară pe direcția vitezei unui corp în mișcare, care acționează asupra acestuia, asigurând sustentația; forță portantă; (p. ext.) cea mai mare sarcină pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. (< fr. portance)

PORTÁNȚĂ ~e f. Forță care asigură sustentația unui avion în zbor. /<fr. portance


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

portánță s. f., g.-d. art. portánței; pl. portánțe

portánță s. f., g.-d. art. portánței; pl. portánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORTÁNȚĂ s. (FIZ.) forță portantă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISTRUGĂTOR DE PORTANȚĂ spoiler specializat montat lângă fuzelaj care descoperă la bracare o deschidere completă a aripii prin care trec fileurile de aer pe intrados (v.) producând scăderea portanței (v.) în zona respectivă, reducând efectul de hipersustentație, mărind capacitatea de frânare a aeronavei.

PORTANȚA componenta verticală a forței aerodinamice care acționează asupra unui corp de profil aerodinamic care se deplasează prin aer, asigurându-i sustentația (v.), stând la baza zborului planoarelor, elicopterelor etc. Portanța apare ca urmare a diferenței de presiune statică ce apare între cele două forțe opuse ale profilului, consecință a vitezelor diferite ale fileelor de aer în vecinătatea acestor fețe.

Intrare: portanță
portanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portanță
  • portanța
plural
  • portanțe
  • portanțele
genitiv-dativ singular
  • portanțe
  • portanței
plural
  • portanțe
  • portanțelor
vocativ singular
plural

portanță

  • 1. Forță care asigură sustentația unui corp în mișcare cufundat într-un fluid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Sarcina, greutatea maximă pe care o poate suporta un teren sau un sistem tehnic.
    surse: DLRLC DN

etimologie: