popâc [At: ALECSANDRI, T. 947 / V: (reg) popuc / E: cf țopăc] 1-2 i, av (Pfm) (Cuvânt care exprimă surprindere, mirare, neplăcere etc. și se rostește când apare cineva) neașteptat. 3-4 i, sm (Mol; îcr alte interjecții) (Cuvânt care redă un) zgomot produs de ruperea bruscă a unui lucru.