9 definiții pentru popotar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POPOTAR, popotari, s. m. Militar însărcinat cu administrarea unei popote. – Popotă + suf. -ar.
POPOTAR, popotari, s. m. Militar însărcinat cu administrarea unei popote. – Popotă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
popotar sm [At: MIRONESCU, S. 619 / Pl: ~i / E: popotă + -ar] (Adesea cu valoare de apoziție) Militar însărcinat cu administrarea unei popote (1) Si: (rar) popotaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPOTAR, popotari, s. m. Militar care se ocupă de popota ofițerilor. Vine soldatul popotar al regimentului și e primit cu strigăte vesele. CAMIL PETRESCU, U. N. 315.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POPOTAR s.m. Militar însărcinat cu administrarea unei popote. [< popotă + -ar].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPOTAR s. m. militar însărcinat cu administrarea unei popote. (< popotă + -ar)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POPOTAR ~i m. Militar însărcinat cu administrarea unei popote. /popotă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
popotar s. m., pl. popotari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
popotar s. m., pl. popotari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
popotar s. m., pl. popotari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
popotar, popotarisubstantiv masculin
- 1. Militar însărcinat cu administrarea unei popote. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Vine soldatul popotar al regimentului și e primit cu strigăte vesele. CAMIL PETRESCU, U. N. 315. DLRLC
-
etimologie:
- Popotă + sufix -ar. DEX '09 DEX '98 DN