popește av [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 66^r/25 / E: popă¹ + -ește] 1 (Pfm) Preoțește. 2 (Pfm; spc) Cu un timbru nazal ușor cântat, specific preoților. 3 (Pfm; îe) A călca ~ A fi mândru fără motiv. 4 (Pfm; îae) A face pe grozavul. 5-6 (Pfm; îe) A dormi (sau a mânca) ~ (A dormi sau) a mânca mult.