8 definiții pentru popârțac popârțap


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

popârțac2 [At: DDRF / V: ~ap sm / Pl: (1-5) ~ace, (6-8) ~ai / E: pop1] 1 sn (Pop) Pop1 (2). 2 (Reg) Par1 (1) înfipt în pământ, prins de plug sau fixat pe o ambarcație ușoară, cu mici crăcane pe care se atârnă obiecte de uz casnic Vz pop1 (13), prepeleac. 3 sn (Reg) Par1 (1) despicat la un capăt ca o crăcană, pentru cules fructe de pe ramurile înalte ale pomilor Si: (reg) proțap. 4 sn (Olt) Pârghie. 5 sn (Olt) Cric. 6 sm (Reg) Pisc2. 7 sm (Olt; csnp) Cârlig aninat de o cracă de care copiii se prind cu mâinile și se leagănă. 8 sm (Reg; gmț) Om mic de statură.

popârțac1 sm [At: PASCU, S. 192 / Pl: ~aci / E: de la popă1] 1 (Pfm) Preot. 2 (Reg; irn) Popoiac.

popârțac n. Mold. 1. crăcană prinsă în osia cotigei (la plug sau la plută); 2. fam. șchioapă de om. [V. pop 1].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPÂRȚÁC s. v. furcă, pălimar, pisc, pop.

popîrțac s. v. FURCĂ. PĂLIMAR. PISC. POP.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

popârțác1, popârțáci, s.m. (reg.) preot; popă tânăr fără experiență; popoiac.

popârțác2, popârțáce, s.n. și popârțáci, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par, prăjină, pop etc. cu diferite întrebuințări. 2. (s.n.) cârlig aninat de o creangă de care te prinzi cu mâinile și te legeni. 3. (s.m.) om mic de statură; popenchi, popândoc, popârdă.

Intrare: popârțac
popârțac substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popârțac
  • popârțacul
  • popârțacu‑
plural
  • popârțaci
  • popârțacii
genitiv-dativ singular
  • popârțac
  • popârțacului
plural
  • popârțaci
  • popârțacilor
vocativ singular
plural
popârțac substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popârțac
  • popârțacul
  • popârțacu‑
plural
  • popârțace
  • popârțacele
genitiv-dativ singular
  • popârțac
  • popârțacului
plural
  • popârțace
  • popârțacelor
vocativ singular
plural
popârțap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)