popârțac¹ sm [At: PASCU, S. 192 / Pl: ~aci / E: de la popă¹] 1 (Pfm) Preot. 2 (Reg; irn) Popoiac.

popârțac² [At: DDRF / V: ~ap sm / Pl: (1-5) ~ace, (6-8) ~ai / E: pop¹] 1 sn (Pop) Pop¹ (2). 2 (Reg) Par¹ (1) înfipt în pământ, prins de plug sau fixat pe o ambarcație ușoară, cu mici crăcane pe care se atârnă obiecte de uz casnic Vz pop¹ (13), prepeleac. 3 sn (Reg) Par¹ (1) despicat la un capăt ca o crăcană, pentru cules fructe de pe ramurile înalte ale pomilor Si: (reg) proțap. 4 sn (Olt) Pârghie. 5 sn (Olt) Cric. 6 sm (Reg) Pisc². 7 sm (Olt; csnp) Cârlig aninat de o cracă de care copiii se prind cu mâinile și se leagănă. 8 sm (Reg; gmț) Om mic de statură.

popârțac n. Mold. 1. crăcană prinsă în osia cotigei (la plug sau la plută); 2. fam. șchioapă de om. [V. pop 1].

popârțap sm vz popârțac² corectat(ă)

POPÂRȚAC s. v. furcă, pălimar, pisc, pop.

popîrțac s. v. FURCĂ. PĂLIMAR. PISC. POP.

popârțac¹, popârțaci, s.m. (reg.) preot; popă tânăr fără experiență; popoiac.

popârțac², popârțace, s.n. și popârțaci, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par, prăjină, pop etc. cu diferite întrebuințări. 2. (s.n.) cârlig aninat de o creangă de care te prinzi cu mâinile și te legeni. 3. (s.m.) om mic de statură; popenchi, popândoc, popârdă.